de dorul tau...

de dorul tau
am incercat secunda cuvantului
si clipa binecuvantarii unui suspin
tacut...
am adunat stelele si am ratacit in pustiul
sufletelor fara ecou
am pasit timid peste zapada ce striga
sub pasii intunecati...in ochi de copil si...
am trecut deserturi de lacrimi
pentru a aduce ploaia.
de dorul tau...
am invatat sa cred in povesti
si...in miros de scortisoara,
ratacind in ganduri nerostite.
am crezut in visul de iarna
asteptand fiorul atingerii necuprinsului
de dorul tau...
voi murii incet...
pentru a nu crede ca am plecat,
din visul de iubire...abia inceput!!!

ma joc si te chem langa mine,
intr-un ametitor balans de suflete
si imi intorc ochii catre culorile
nemaivazute ale inimii tale!

ma gandesc la lumina ce poarta semnul
unei vieti ce ma duce spre implinirea
visului pe care il sting
in tacere...

ma intreb de ce iubirea nu are
atingerea ta si ochii tai?atat de prezenti in iubiri
ce se pierd la tarm de mare,
contopite cu sperante de indragostiti.

te iubesc paradoxal de straniu
intr-o lume de ganduri
atat de diferite de abisul implinirilor
demult cautate de ingeri cuminti...

ma joc cu speranta de a te avea
langa universul meu de copil...dar
iubirea ce imi daruiesti nu este decat
un simplu joc de inimi!